Ieri, in plina luna a lui Cuptor, pe cand nu ploua si noi faceam strategie-n mansarda, am simtit brusc o iluminare.

Ca sa lamuresc putin lucrurile, strategia o faceam impreuna cu alti doi colegi-prieteni-colaboratori intr-o mansarda superba din zona parcului Herastrau si privea un gadget nou dintr-o categorie pe care nu o voi specifica din motive evidente de confidentialitate.

De cum am pasit in casa veche mi-am pierdut uzul ratiunii si, aflata pe scara la primul etaj, m-am trezit intrebandu-i pe oamenii aflati la birouri: mansarda e sus? Am ras singura inainte sa rada ei, dupa care, cand cineva a fost amabil si m-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva am replicat: multumesc, ma duc la Dragos in mansarda. 

Repet, scopul si durata vizitei de o zi era unul cat se poate de prozaic, pardon strategic. Nici gand de elucubratii artistice, desi ambientul te chema mai mult la poezie decat la flipchart - nu doar prin natura spatiului, dar mai ales prin prezenta unui set-up cu tobe si a unui playlist cu distributie clara. 

Pentru primele treizeci de minute, poate chiar patruzeci si cinci daca as vrea sa fiu exacta a fost dificil sa intram intr-o atmosfera sobra de brainstorming, de creative problem solution, pentru ca tentia explorarii vizuale si deraierii verbale era mare. Intr-un final, am pornit, pe pasi mai multi sau putin cunoscuti catre explorarea unui brief - a unei solicitari clare, complexe, de anvergura.

Aparent, abordarea noastra era messy - adica, pe romaneste, dezlanata, necoforma cu standardele unui proces clasic de gandire strategica.

• produsul pe care il exploram si de a carui strategie complexa de lansare ar fi trebuit sa ne ocupam nu avea legatura cu expertiza de produs a niciunuia dintre noi
• threesome-ul nostru era compus din trei entitati juridice diferite - reunite partial sub aceeasi umbrela, cu istoric diferit si domenii diferite (marketing, HR, Sales/Country Management)
• forma sub care aveam de gand sa extindem expertiza noastra la propunerea finala care solicita resurse mai mari si mai diversificate decat ofeream noi era un tip de asociere total neobisnuita. Profilul predominant ca si atribut de expertiza venea dintr-o zona diferita de cea cu care lumea ar fi obisnuita pentru un proiect similar.
• etapele strategiei noastre nu au urmat pasii, flow-ul, cum vrei sa ii ziceti pe care le stapaneam oricare dintre cei trei prezenti in mansarda, dat fiind numarul mare de ani petrecuti in roluri corporatiste
• informatiile aduse de fiecare dintre noi din industrii opuse si din perspectiva unui nivel de experienta diferit a facut sesiunea mai concentrata si mai libera, prin urmare am identificat doua propuneri, dintre care una absolut crazy impossible.

“Develop a messy tactic and confuse your opponents if you want to win in 2017” scria Tim Hartford in revista Wired. Tim exploreaza succesul acestei abordari in zona politica - vezi alegerile din SUA, votul de exit UE al Marii Britanii - si in zona de afaceri. 

Din zona de afaceri il da exemplu pe Jeff Bezos, CEO la Amazon. Filozofia sa a fost simpla: incurca itele ca sa acoperi cat mai mult posibil din piata - intai carti, apoi jucarii, apoi tablete, apoi cloud computing. Ce a urmat? Ani de haos la Amazon, pentru ca la fiecare noua categorie compania trebuia sa imbratiseze o noua provocare inainte sa se fi smuls din imbratisarea precedentei.

Bezos nu a fost de acord cu abordarea in etape si paci mici, pe care a explicat-o in cadrul unui speech la Harvard Business School putin dupa lansarea Amazon. Studentii l-au sfatuit sa vanda businessul Amazon catre retailerul Barnes & Noble, a carui cifra de afaceri la acea vreme era de o suta de ori cat cea a Amazonului. Bezos le-a raspuns franc sa nu subestimeze inertia coporatiilor mari. Poate Amazon e un mess, dar era unul care care se misca rapid. Marii jucatori au fost dezorientati. Bezos a ramas convins ca atat timp cat mergea inainte, competitorii sai vor ezita. Stim deja ca a avut dreptate.

Si brusc, apele s-au decantat, flipchart-ul s-a umplut, conexiunile s-au facut, s-a batut si putin la tobe si s-a dezbatut mult pe tema gadgeturilor si aparentului lor rol de simplificare si infrumusetare a vietii noastre.

Acela a fost momentul de iluminare, cand am realizat ca orice dispozitiv care a fost gandit ca o extensie hi-tech a infrumusetarii sau cultivarii viciilor are nevoie de grija. Trebuie sa il incarci, trebuie sa il setezi, trebuie sa citesti liste nesfarsite de instructiuni, trebuie sa ai rabdare, trebuie.

Nu poti folosi nici smart phone-ul, nici smart watch-ul, nici smart smoking device-ul, nici smart cleaning device-ul, nici nimic, daca nu le incarci de cu seara.

- Pai daca vorbim de vicii - vicii in sine sau cultivarea egoului ca viciu - cum poti sa le planifici la modul in care sa ai grija sa incarci dinainte dispozitivele cu care le cultivi? Ai un calendar al viciilor? Viciile prin esenta sunt inconstiente, irationale, spontane.

Traim intr-o lume care apreciaza ordinea, planificarea, consistenta, alinierea, abordarea 360 - dar improvizatia, incoerenta si imprudenta pot functiona chiar mai bine. 

Don’t underestimate the power of mess!