Totul a început când aveam treisprezece ani. Pe atunci wikipedia, google, GDPR și asistentul tău personal Maria se regăseau într-un singur produs: Cartea de telefon. Voiai să afli numărul fix de telefon al cuiva, îl căutai în această versiunea românească offline a Facebook. 

Eu am vrut să dau de Marco van Basten, un fotbalist olandez de care îmi plăcea. Bineînțeles că nu l-am găsit în Cartea de telefon, dar am găsit numărul clubului Steaua, unde am dat peste o secretară care mi-a dat (așa vreau să cred) adresa unde să îi scriu o scrisoare. Needless to say că formația la care juca van Basten o bătuse pe Steaua.

După ce am văzut primul serial grecesc pe Netflix - Maestro in Blue - în primăvara anului 2023 (nu o să zic în ce an i-am scris lui van Basten, ca să vă testez cunoștințele de aritmetică), m-am decis să îi scriu lui Christopher Papakaliatis. Peste 1,80, brunet, un zâmbet șarmant în colțul gurii, regizorul serialului mai sus menționat și actorul principal.

Ca să fiu corectă până la capăt, m-am decis că insula în care se filmează cea mai mare parte este atât de frumoasă încât aș vrea să o vizitez la început de iunie. Speram să îl mai prind pe regizor, pentru că aflasem de pe contul lui de Instagram că în luna mai avea să filmeze seria a doua. 

Am expus planul de călătorie prietenelor mele. Norocul meu este că eu nu am prietene bune pe care le numeri pe degetele de la o mână, eu am prietene foarte bune pentru care am nevoie de mai mult de două mâini. Și, deși traseul propus era al naibii de obositor, le-am convins că insula merită și le-am sugerat să își facă temele vizionând serialul, ceea ce nu a fost cazul pentru că: 

1. institutional trust

2. nu sunt influencer

Una dintre ele a venit cu ideea să îi scriu domnului regizor și să îi propun să facem figurație în seria a doua, doar nu vom bate drumul degeaba. Eu i-am scris că mi-ar plăcea să regizeze un serial inspirat din cartea mea Povestea Unicornului care a alergat de la birou la Rio, dar nu mi-a răspuns, cum nu a făcut-o nici van Basten. Dar eu nu am specificat câte alte încercări - unele reușite - am avut de la treisprezece ani până acum, pentru că mai vreu să scriu și alte cărți.

În fine, alegerea insulei Paxos pentru început de iunie a fost cum nu se poate mai inspirată. Vremea a fost minunată, cu temperaturi de 24-25 de grade ziua și 18 noaptea. Puțini turiști, multe ambarcațiuni (dar niciun armator), o multitudine de flori (în sfârșit pot face deosebirea dintre bougainvillea și leandru), plaje sălbatice sau amenajate, apă turcoaz, mâncare care mi-a compromis lungul drum spre pătrățele, mini-porturi idilice, un restaurant la înălțime cu o vedere a apusului care ne-a tăiat răsuflarea, dar nu și pofta de mâncare. 

Bloomberg a scris recent despre noua tendință de călătorie inspirată de succesul unor seriale de pe platformele de streaming. Sicilia profită de pe urma serialului White Lotus de pe HBO Max, Paxos încă nu a început sau poate nu vrea să se transforme dintr-un loc pașnic într-un bazar de tik tokeri cât timp în portul principal Gaios mai există un Internet Cafe.

Prin urmare, nici măcar nu am fost originală dorindu-mi să văd insula pe care s-a filmat un serial. 

Când am stabilit itinerariul, am căutat și informații mai practice, așa că am apelat la google și la un prieten grec a cărui insulă grecească preferată este chiar Paxos.

Google mi-a returnat blogul lui Dan Mazilu, care a descoperit Paxos încă din 2018 și de la care am aflat că insula are puternice influențe venețiene, vizibile în design-ul și culorile caselor, inclusiv ale bisericilor. Tot de la venețieni s-au păstrat măslinii plantați acum 500 de ani, motiv pentru care se spune că de aici provine cel mai bun ulei din Grecia. 

Prietenul grec mi-a dat o listă detaliată cu locuri de cazare, cafenele, restaurante și plaje în funcție de două criterii: 

a. localitate - portul principal Gaios, Longos și Lakka, celelalte două porturi mai mici și mai puțin animate

b. buget - aveam și opțiuni budget și opțiuni de influenceri

Cu atâtea argumente în tolbă, am făcut rezervarea la hotel - un complex mic în apropierea portului principal, în mijlocul unei oaze de verdeață, flori, arome și liniște. Înainte să fie prea târziu, am realizat că nu există decât un singur ferry pe zi din portul Igoumenitsa, care pleacă suficient de devreme încât să nu poți înnopta la Salonic pe drumul dinspre România, așa că - tot la recomandarea prietenului grec - am ales Ioannina. (gata cu credențialele pentru el, v-am stârnit suficient interesul conform tuturor manualelor de influență).

La întoarcerea din insulă, am oprit la Salonic, cât să prind o alergare în zori pe promenadă și o cină seara la Kitchen Bar, unul din cele mai frumoase restaurante ale orașului.

Pentru că deja v-am încercat suficient răbdarea, o să vă aduc 5 argumente pentru care insula merită (în afara lunilor iulie și august, când este foarte aglomerată și devine scumpă, mai ales că aici ancorează multe vase).

1. Plaje - chiar dacă majoritatea sunt cu pietre, care le creează probleme până și grecilor (se reobișnuiesc cu ele din aprilie/mai și când redevin familiari se încheie sezonul), sunt extrem de pitorești și diverse, fie sălbatice, fie amenajate. Noi am apucat să mergem la Plakes (aproape de Gaios), Kipiadi (in the middle of nowhere, a fost nevoie să apelăm la un localnic care ne-a ghidat pe niște cărări printre plante cu sau fără țepi, dar care e o bijuterie) și Mongonissi (amenajată, cu nisip, apă mică, loc de ancorare a bărcilor, restaurant, bar și copii semi-gălăgioși). Pe listă mai erau Erimitis (cea mai cea, dar greu accesibilă), Marmari, Orkos și pe locul întâi, chiar înainte de Erimitis, plajele din Antipaxos, insula de lângă (unde nu am mai avut timp să ajungem)

2. Restaurante - Mambo în portul Gaios, O Gios în Longos, Paxoimadi în Lakka (cea mai bună tavernă a insulei). Și deasupra tuturor, Erimitis, de unde privești apusul reflectându-se în mare și pe stâncile de lângă. Referința anterioară a fost Rachi în Lefkada, dar Erimitis este mult peste, pentru că natura este mai generoasă. Cum eu mi-am dorit întotdeauna mai mult de la apus (mă auto-citez din cartea Povestea Unicornului care a alergat de la birou la Rio…dar și în Paxos), apusul de aici mi-a ridicat ștacheta foarte sus

3. Cafenele/baruri - Capriccio (cu tot cu înghețata delicioasă) și Manesko (un DJ pasionat de muzică din toate timpurile), ambele în Gaios și Le Rocher în Longos (cafenea și bar, cel mai idilic loc, mic, la capătul unei alei, direct la mare). 

4. Poezie - Pentru că mi-am dorit să văd unele din locurile în care s-a filmat serialul (în mare parte pentru inspirație la scris), am întrebat pe toată lumea dacă are astfel de informații. Doamna foarte amabilă de la taverna O Gios m-a trimis la barul din dreapta unde știa că s-a filmat ceva. Așa am dat peste Le Rocher și proprietarul său. Locul este cafenea pe timpul zilei și bar pe timpul serii, iar amplasarea sa ascunsă, fix lângă mare (poți bea cafea cu picioarele în apa turcoaz) îl face cel mai idilic din toată insula. Am întrebat de serial, am aflat că una din scenele sezonului doi a fost filmată acolo (deci am văzut locul în premieră), iar că proprietarul este protagonist chiar din prima serie, primul episod, în scena cu concertul (el cântă la chitară). Nu am reușit să fac rost de datele de contact ale regizorului, dar i-am lăsat un bilet la bar (revine la filmări în septembrie), pentru că dacă nu ar fi fost toate aceste încercări de scrisori de la van Basten încoace, astăzi aș fi fost o doamnă de aproape jumătate de secol și nu o sirenă-unicorn:)

5. Oameni - știm cât de prietenoși și ospitalieri sunt grecii, dar locuitorii din Paxos sunt cei mai cei. 

5 prim. Alergarea în port și înapoi în pantă ca să simți cum se topesc toate pâinicile de la toate cafelele și prânzurile. Și răsăritul plus cafeaua de la șapte dimineața  din port - să mai zică cineva că grecii deschid târziu…

 

Și, pentru că sunt un strateg creativ (adică optimizez creativ idei și procese), vă mai aduc și argumentul financiar: costul pentru o săptămână în Paxos la început de iunie (cu o cazare la un hotel de 4***) este unul din cele mai mici prin comparație cu experiențe similare.

Ime alithini ellinida:)